Toată ziua Stareţul ne amintea:

“Ţineţi rugăciunea! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Aceasta vă va mântui. Numele lui Hristos va lumina mintea voastră, vă va întări sufleteşte, vă va ajuta în războiul împotriva demonilor. Vă va cultiva virtuţile şi vi se va face totul”.

Pentru aceasta  şi insista mult ca noi, ucenicii cei tineri, să aplicăm metoda practică a Rugăciunii rostite cu gura.

Şi fiindcă viaţa sa era continuă silire în rugăciune, de aceea stăruia ca şi noi să ne silim pe cât putem să pogorâm Numele lui Hristos în adâncul inimii noastre.

Aceasta era învăţătura Cuviosului nostru Stareţ: să ne îndemne, să ne silească,  să ne supravegheze şi să ne amintească neîncetat să pomenim Numele lui Dumnezeu necurmat, aşa cum scrie Sfântul Grigorie Teologul: “Pomenirea lui Dumnezeu să fie mai deasă decât răsuflarea ta”¹.

¹ Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul  XX, EPE, tom.4, p.16.

Din Stareţul meu Iosif Isihastul de arhim. Efrem Filotheitul, editura Evanghelismos, 2010.