Archive for the ‘Cuvântări’ Category

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Poate531 vom fi învinuiţi, aşa cum am şi fost, pen­tru mesele alese, veşmintele de fală, alaiul de dina­intea noastră la întâlniri, semeţia către cei cu care ne întâlnim. Nu cunoşteam că trebuie să ne întrecem cu consulii, cu mai-marii provinciilor, cu cei mai renumiţi strategi de oşti, care nu au unde să îşi risipească avuţiile, şi că pântecele nostru trebuie să tânjească după îndulcirea cu bunurile săracilor, ca să cheltuim cele de trebuinţă ale lor pe prisosuri, apoi să vărsăm peste altare. Nu cunoşteam că tre­buie să huzurim fiind purtaţi de caii cei mai buni, să călătorim cu căleşti de o nemăsurată strălucire, cu un cortegiu înaintea noastră şi fluierături împre­jur, ca toţi să ne facă drum, ca fiarelor, şi să se dea deoparte astfel ca apropierea noastră să se vadă de departe. Dacă am îndurat aceste lucruri dureroase, ele au trecut. Dăruiţi-mi mie această nedreptate532: alegeţi pe altul care să fie pe placul celor mulţi, iar mie daţi-mi pustia533, viata de ţară şi pe Dumneze­ul meu, Căruia singur să Ii plac, şi Ii voi plăcea prin viaţa mea simplă. Dureros lucru e să fii lipsit de cu­vântări, de întâlniri şi de adunările poporului, de aplauze precum cele care acum îmi dau aripi, de casnici, de prieteni, de cinstiri, de frumuseţile şi de măreţia cetăţii, de strălucirile ei de multe feluri, ca­re luminează în jur cele ce se văd, dar fără să cau­te spre cele dinlăuntru. Totuşi aceasta nu e atât de dureros lucru, ca strigătele împotrivă şi amesteca­rea în mijlocul tulburărilor şi zarvelor, şi în lucru­rile pe care cei mulţi le înclină de partea lor. Căci a nu caută preoţi, ci retori. Nu iconomi de suflete, a vistiernici de bani. Nu jertfitori curaţi, ci cârmuitori puternici. Voi spune un cuvânt în apărarea lor noi i-am învăţat aşa, făcându-ne tuturor toate534, fie pentru a-i mântui pe toţi, fie pentru a-i pierde, nu ştiu.

Ce ziceţi? Sunteţi înduplecaţi, aţi fost biruiţi de cu­vintele mele? Sau trebuie să folosesc cuvinte mai puternice ca să vă înduplec? Pe Treimea însăşi, Că­reia voi şi eu ne închinăm, pe nădejdea noastră co­mună, şi de dragul unirii acestui popor, faceţi-rru această favoare: cu rugăciunile voastre trimiteţi-mă de aici, şi faceţi aceasta proclamarea pentru întrece­rea mea atletică pentru care am alergat. Daţi-mi în­scrisul de liberare, aşa cum fac împăraţii soldaţilor lor, şi de vreţi, chiar cu o mărturie bună, astfel în­cât să am cinste de pe urma ei, iar de nu, cum vreţi, pentru mine e totuna, câtă vreme Dumnezeu vede ale mele aşa cum sunt ele. Pe cine deci vom alege în loc? Va îngriji Dumnezeu535 de păstorul întâietăţii, precum odinioară de oaia jertfei. Eu cer doar atât în aceasta – să fie unul pizmuit de alţii, nu privit cu milă. Să nu fie unul ce dăruieşte toate tuturor, ci unul care să fie văzut înfruntându-se în unele lu­cruri, de dragul a ceea ce e mai bun, căci deşi pri­mul e cel mai plăcut, celălalt e cel mai folositor. Ast­fel, pregătiţi-mi deci cuvintele voastre de trimitere. Eu acum îmi voi lua bun rămas de la voi.

Rămas bun, Anastasia mea536, cea numită cu nu­mele evlaviei! Tu ai reînviat pentru noi învăţătura cea dispreţuită! Rămas bun, câmpul biruinţei noas­tre comune, noul Şilo537 unde cortul a fost aşezat întâi, după ce a fost purtat încoace şi încolo timp de patruzeci de ani în pustie, în rătăcirile lui! Ră­mas bun, mare şi faimoasă biserică, noua noastră moştenire, a cărei măreţie e dată acum de Cuvân­tul, care odată erai Iebus538 şi pe care noi te-am fă­cut Ierusalim! Rămas bun, voi, toate celelalte, mai prejos în frumuseţe doar faţă de aceasta, împrăştia­te în fiecare parte a cetăţii, ca nişte legături ce uniţi laolaltă vecinătăţile voastre şi care aţi fost umplute cu cei de Ia care ne luasem nădejdea, nu prin mine, în slăbiciunea mea, ci prin harul care e cu mine539! Rămas bun, voi, Apostolilor540, şi frumoasa voastră colonie, cei ce sunteţi dascălii întrecerii mele atle­tice! Dacă nu am prăznuit cu voi adeseori, a fost poate din pricina lui Satan541 pe care eu, ca Pavel542 cel dintre voi, îl port pretutindeni cu mine în trup, spre folosul meu – şi care este acum pricina mu­tării mele! Rămas bun, scaunul meu, înălţime piz­muită şi primejdioasă! Rămas bun, adunare a arhi­ereilor cinstită pentru demnitatea şi pentru vârsta preoţilor, şi voi, toţi ceilalţi slujitori ai lui Dumne­zeu dimprejurul Sfintei Mese, care vă apropiaţi de Dumnezeu Cel ce Se apropie de voi543! Rămas bun, coruri de nazirei, armonii ale psalmodierilor, pri­vegheri de toată noaptea, cuvioşie a fecioarelor, bu­nă rânduială a femeilor, adunări de văduve şi or­fani, şi voi, ochi ai săracilor, cu privirea îndreptată spre Dumnezeu şi spre mine! Rămas bun, case iubi­toare de străini şi iubitoare de Hristos, sprijinitoare ale neputinţei mele! Rămas bun, voi, iubitori ai cu­vântărilor mele, care alergaţi şi vă îmbulziţi la ele, voi, pene de scris, la vedere sau ascunse, şi tu, ba­ră despărţitoare, opintită de cei ce se împing în faţă să audă cuvântul! Rămas bun, împăraţi şi palat, şi slujitori şi casnici ai împăratului, fie credincioşi sau nu faţă de el – nu ştiu -, dar în cea mai mare par­te necredincioşi faţă de Dumnezeu! Bateţi din pal­me, strigaţi tare, preamăriţi pe retorul vostru pâ­nă la cer! Această limbă răutăcioasă şi vorbăreaţă a amuţit. Deşi ea nu va fi amuţită cu totul, căci mă voi război cu mâna şi cu cerneala. Dar pentru mo­ment am amuţit.

Rămas bun, cetate mare şi iubitoare de Hristos -voi da mărturie pentru adevăr, chiar dacă zelul tău nu e după măsura cunoştinţei tale544, dar despărţi­rea ne face mai binevoitori! Apropie-te de adevăr, schimbă-te măcar în acest ceas târziu! Cinsteşte pe Dumnezeu mai mult decât ai fost obişnuită! Nu e o ruşine a te schimba, în timp ce stăruirea în rău duce la pierzanie. Rămas bun, Răsărit şi Apus, pentru ca­re şi împotriva cărora a trebuit să lupt! Acela îmi es­te martor, care vă va da vouă pace, dacă doar puţini vor imita retragerea mea. Căci nu II vor pierde şi pe Dumnezeu cei ce renunţă la tronurile lor, ci vor avea scaunul lor întru cele de sus, mult mai înalt şi mai sigur. La urma tuturor, şi mai mult decât toate, voi striga: rămas bun, voi, îngeri veghetori ai bise­ricii acesteia, dar şi ai venirii şi ai pribegiei mele, de vreme ce toate ale noastre sunt în mâna lui Dumne­zeu! Rămas bun545, o, Treime, cugetarea mea şi po­doaba mea! Fie ca Tu să fii păstrată546 de cei de aici, şi Tu să îi păstrezi pe ei, poporul meu, căci al meu e, chiar dacă eu sunt rânduit în altă parte! Şi fie să aflu că Tu eşti pururea preaînălţată şi mărită atât în cuvânt, cât şi în faptă547! Copiii mei, păziţi ce vi s-a încredinţat548! Ţineţi minte pietrele aruncate de mi­ne549! Harul Domnului nostru Iisus Hristos fie cu voi cu toţi. Amin!

531 Un pasaj ironic.

532 II Corinteni 12, 13.

533 Sau singurătatea.

534 I Corinteni 9, 22.

535 Facerea 22, 8.

536 Anastasia – mica biserică „a Învierii”, în care creştinii ortodocşi se închinau, împreună cu Sf. Grigorie, la sosirea sa în Constantinopol, în timp ce bisericile cetăţii erau deţinute de către eretici.

537 Iosua 18,1.

538 I Paralipomena 11,4.

539 I Corinteni 15, 10.

540 Apostoli. În biserica Sfinţilor Apostoli, împăratul Constantin mutase moaştele Sf. Andrei, Luca şi Timotei.

541 Satana, „ghimpele în trup, mesagerul Satanei”. Pentru Sf. Grigorie, starea gravă a sănătăţii.

542 II Corinteni 12,7.

543 Iacov 4,8.

544 Romani 10, 2.

545 În aceste fraze expresia folosită este cea a salutului obişnuit grecesc χαϊρεbucură-te sau te salut! , sau, după caz, adio! sau rămas bun!

546 Să fii mântuită de aceştia şi să îi mântuieşti pe ei.

547 πολιτεία – în cele ale cetăţii.

548 I  Timotei 6, 20. Expresia suportă şi traducerea păziţi comoara ce vi s-a încredinţat.

549 În calitate de păstor. Τών λιθασμών, aruncările mele cu pietre, engl. my stonings. În dicţionarul Bailly, la acest termen există o trimitere (singura) chiar la această expresie a Sf. Grigorie.

Din Cuvântari, ale Sf. Grigorie Teologul, carte apărută la Editura de suflet în anul 2009.

1. Cum este cu Macabeii? Astăzi este sărbătoarea lor. Ei nu sunt cinstiţi de mulţi, deoarece lupta lor nu are loc în timpul de după Hristos. Totuşi merită să fie cinstiţi de toţi căci au suferit pentru credinţa Părinţilor. Dacă au ajuns la martiriu înainte de Patimile lui Hristos, pentru care au fost gata, ar fi putut să-L urmeze şi dacă ar fi fost prigoniţi după Hristos şi moartea Lui prin care s-a dat pentru noi! Dacă s-au arătat plini de virtute, fără să aibă acest model înainte, nu s-ar fi descoperit mai strălucit nobleţea lor sufletească în cazul în care ar fi avut modelul acesta în pătimirea lor? Pentru mine şi pentru toţi iubitorii de Dumnezeu, învăţătura este foarte clară, plină de taină şi adâncă: cei ce au trăit înainte de venirea lui Hristos au dobândit desăvârşirea numai pe baza credinţei în Hristos. Chiar dacă Logosul a putut să fie vestit mai târziu la timpul stabilit, El S-a descoperit totuşi mai înainte celor curaţi, după cum reiese din faptul că deja înaintea Lui mulţi au fost cinstiţi. Read the rest of this entry »

1. Cînd văd limbuţia1 de acum, pe înţelepţii improvizaţi într-o singură zi şi teologii proaspăt aleşi (hirotoniţi) (episcopi) şi cărora le este deajuns să vrea numai ca să şi fie înţelepţi, doresc după „filosofia”2 cea mai înaltă, caut ca şi Ieremia „cel mai îndepărtat adăpost (din pustie)” 3 şi vreau să ajung singur numai cu mine însumi.

1 glossalgia, literal „durerea de limbă”.

2 Am pus aici termenul de „folosofie” între ghilimele pentru a semnala faptul că el nu are aici sensul consacrat de discuţie şi investigare intelectuală asupra principiilor şi legităţilor celor mai generale ale tuturor lucrurilor (logică, metafizică, cosmologie, antropologie psihologie, etică etc.), ci un sens patristic specializat desemnând viaţa ascetică creştină, asceza creştină practicată de monahi, consideraţi ca deţinătorii adevăratei „filosofii” pnevmatice „după Hristos”. Read the rest of this entry »

4
Jan

Cuvântarea 39 – Cuvânt la Sfântul Botez

   Posted by: admin   in Cuvântări

Cuvântare la Sfintele Lumini (1)

I. Din nou Hristos al meu şi din nou taină (2), şi nu taină înşelătoare şi fără de cuviinţă şi dintre cele ale rătăcirii şi aiurelii păgâneşti (3), căci aşa le zic eu celor cinstite de ei şi cred că oricine dintre oamenii cu mintea la cap le-ar zice aşa, ci taină înaltă şi dumnezeiască şi mijloci­toare a strălucirii de sus. Căci această sfântă zi a luminilor, la care am ajuns şi pe care ne-am învrednicit s-o sărbă­torim astăzi, îşi ia ca început botezul Hristosului meu, lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume (4) şi care săvârşeşte curăţirea mea, şi care vine în ajutorul luminii celei care, după ce am luat-o de la el de sus, atunci la început, am acoperit-o cu întunericul păcatului şi am risipit-o. Read the rest of this entry »

Cuvântare la arătarea lui Dumnezeu, sau la Naşterea Mântuitorului (1 şi 2)

I. Hristos se naşte, slăviţi-l! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-l!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă (3)! Cântaţi Domnului tot pământul! (4) Şi ca să spun două lucruri deodată, ce­rurile să se veselească şi pământul să se bucure (5) pentru cel ceresc şi acum pământesc (6). Hristos este acum în trup! Veseliţi-vă de aceasta, cu cutremur şi cu bucurie: una, din pricina păcatului, alta, din pricina nădejdii. Hristos este acum din fecioară! Femeilor, faceţi-vă ca fecioarele, ca să vă faceţi şi voi maici ale lui Hristos (7)! Cine nu se închină acum celui care a fost de la început şi cine nu măreşte pe cel care se naşte acum (8)? Read the rest of this entry »

6
Jul

Cuvântarea 2 – Cuvântare apologetică

   Posted by: admin   in Cuvântări

Cauzele care  l-au  făcut  să fugă  în  Pont, îndată ce a  primit hirotonia şi,  în   special, cum înţelege el preoţia.

1. Sunt biruit şi nu mă sfiesc s-o mărturisesc. M’am supus Domnului şi cătră dânsul m’am rugat.

Încep cuvântarea mea cu vorbele prea fericitului David, sau mai degrabă cu ale celui care a grăit prin gura lui David şi încă ne mai grăeşte; pentrucă buna rânduială pretinde să’ncepem cu Dumnezeu şi tot cu el să şi sfârşim atât cuvântările cât şi orice fapte ale noastre. Despre cauza nesupunerii mele şi a micimii de suflet, care m’a determinat să fug în locuri pustii şi să lipsesc multă vreme de lângă voi, cei ce mă iubiaţi, cât şi despre cauza îmblânzirii şi transformării, care m’a făcut să revin acum în mijlocul vostru, fireş­te, altceva cred şi spun cei ce mă urăsc şi altceva cei­ ce mă iubesc; cei dintăi nu vor s’admită nici-o scuză, pe când ceilalţi mă aprobă mai mult de cât trebue. Se ştie doar, că nimic nu le place mai mult oamenilor, decât să vorbească de alţii, mai ales când sunt împinşi de dragoste sau de ură, ceea ce aproape întodeauna contribue la denaturarea adevărului. Eu însă voi spune adevărul curat, fără să mă ruşinez deloc, ţinând deopotrivă cu ambele părţi, şi cu cei ce mă’nvinuesc şi cu cei ce mă apără cu patimă; cu alte cuvinte, pe de-o parte mă voi acuza singur, iar pe de altă parte mă voi şi desvinui. Read the rest of this entry »

16
Jun

Cuvântarea 41 – Cuvântare la Cincizecime

   Posted by: admin   in Cuvântări

Cuvântare la Cincizecime (1)

I. Despre sărbătoarea aceasta vom vorbi în puţine cuvinte, pentru ca să sărbătorim duhovniceşte. Căci pentru un oarecare altul, alta este prăznuirea, pe când pentru oratorul Cuvântului prăznuirea este cuvântarea (2) şi dintre cuvântări anume cea mai bine potrivită cu împrejurarea. De altfel nici un lucru frumos nu desfată aşa de plăcut pe iubitorul de frumuseţi, cum îl desfată pe iubitorul de sărbătoare praznicul sărbătorit duhovniceşte. Dar să privim lucrurile aşa. Sărbătoreşte şi iudeul, după literă, căci, urmând Legea care este trupească, el nu a ajuns la legea duhovnicească; sărbătoreşte şi elinul, dar după trup şi demonii şi zeii lui, dintre care unii, chiar după spusele lor, sunt clăditori de patimi, iar alţii sunt cinstiţi pentru patimile lor, din care pricină sărbătoarea la ei devine un cult al patimii lor, ca păcătuirea să devină cinstire a lui Dumnezeu, fapt la care dă fuga patima, ca la ceva vrednic de cinstire; sărbătorim şi noi, dar cum îi place Duhului, şi îi place când vorbim sau facem ceva din cele de trebuinţă în sărbătoare. Read the rest of this entry »

7
Jun

Cuvântarea 43 – Elogiul Sfântului Vasile

   Posted by: admin   in Cuvântări

CUVÂNTARE FUNEBRĂ ÎN ONOAREA LUI VASILE CEL MARE, EPISCOPUL CESAREEI CAPADOCIEI

“Elogiul Sf. Vasile” – traducere preot N. Donos, Atelierele Zanet Corlăţeanu, Huşi, 1931

1. Se cuvinea, fireşte, ca Marele Vasile, după ce ne-a dat adeseori multe subiecte pentru cuvântări – căci el se fălea cu cuvântările mele, cum nimeni vr’odată nu s’a fălit cu ale sale proprii – să ni se ofere acum pe sine însuşi ca cel mai de samă subiect de cuvântare pentru noi, cei ce ne îndeletnicim cu orato­ria. După socotinţa mea, dacă cineva ar vrea să-şi pună la’ncercare talentul oratoric Read the rest of this entry »

Cuvântare la Sfintele Paşti (1)

I.Voi sta de strajă”, grăieşte minunatul Avacum (2). Şi de strajă cu el voi sta şi eu astăzi, Duhul dându-mi puterea şi privirea celor dumnezeieşti şi voi privi şi voi cunoaşte ceea ce mi se va arăta şi mi se va grăi. Şi am stat şi am privit. Şi iată un bărbat care şedea deasupra norilor şi care era foarte înalt, şi faţa îi era ca de înger şi haina-i strălucitoare ca lumina de fulger ce brăzdează aerul (3). Read the rest of this entry »

Cuvântare la Sfintele Paşti (1)

(despre zăbavă) (2)

I. Zi a învierii şi început fericit (3) şi să ne luminăm cu sărbătoarea şi unii şi alţii să ne îmbrăţişăm; să le zicem fraţi şi celor care ne urăsc, nu numai celor care, din iubire faţă de noi, au făcut sau au suferit ceva pentru noi; să le iertăm pe toate pentru înviere! Să ne iertăm unii pe alţii (4); să ne iertăm şi cu cel tiranisit cu tiranisirea cea bună. Căci adaog acum vorba aceasta, şi voi, care bine aţi tiranisit, de mă veţi învinui cumva de zăbavă, ca una care este mai bună şi mai de cinste în faţa lui Dumnezeu, decât graba altora. Căci este bună şi darea îndărăt de la Dumnezeu pentru o vreme, cum a făcut Moise acela de mult (5) şi Ieremia mai apoi (6), şi bună este şi alergarea cu grabă către el, când te cheamă, cum a făcut Aaron (7) şi Isaia (8), numai dacă şi una şi alta se fac din evlavie: una din pricina propriei tale slăbiciuni, alta din pricina puterii celui care te cheamă. Read the rest of this entry »