CAPITOLUL XII

SĂ NU SE DESCURAJEZE CEL CE VA CITI SFINTELE SCRIPTURI ŞI NU VA ÎNŢELEGE OBSCURITĂŢILE AFLATE IN ELE SUB FORMĂ DE ENIGME ŞI PARABOLE

(Din omilia a XX-a la Iosua)

1. Astfel de lecturi sînt de cel mai mare folos pentru cel ce poate înţelege adevărata parte de moştenire împărţită de Isus Navi fiilor lui Israel şi pentru cel ce-i în stare să urce pînă în ţara sfîntă, ţara adevărată şi cu adevărat bună şi care, la simpla pomenire a numelor, e în stare să şi înfăţişeze cele ce se moştenesc prin acele locuri. Dar pentru că e greu să afli pe cineva care să tragă un astfel de folos, vom îmbărbăta pe cititori să nu se descurajeze la auzitul celor citite. Iată, vom arăta şi motivul, pentru ce adică să nu-şi piardă cugetul la citirea acestor lucruri. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XIII

CÎND ŞI CE FEL DE ÎNVĂŢATURI FOLOSITOARE SE POT SCOATE DIN FILOSOFIE PENTRU EXPLICAREA SFINTELOR SCRIPTURI?

(O scrisoare a lui Origen către ucenicul său Grigorie)

1. Multe salutări întru Domnul, prea distinsul meu domn şi prea cucernicul meu fiu, Grigorie²⁹⁰, din partea lui Origen.

După cum bine ştii, numai prin sîrguinţă şi prin cultivarea unor înclinări şi deprinderi bune se poate omul înţelepţi, numai în chipul acesta poate fi cu putinţă realizarea aşa-zisului scop ultim propus de el în viaţă. Din aceste bune înclinări ai putea ajunge un desăvîrşit jurist roman ori un filosof din secta celor mai celebri filosofi greci. Eu însă aş prefera să-ţi închizi întreaga putere a talentului în cele ale creştinismului, şi încă s-o faci în mod creator. În acest scop ţi-aş dori să aduni din toate domeniile care să-ţi fie de folos în documentarea ta creştină²⁹¹, de pildă chiar din geometrie şi din astronomie, care se vor dovedi folositoare la explicarea Sfintelor Scripturi, aceasta pentru că, după cum spun ucenicii filosofilor despre geometrie şi muzică, despre gramatică, retorică şi astronomie că sînt auxiliarele filosofiei, tot aşa să zicem şi noi că şi filosofía ne este de folos în creştinism. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XIV

PENTRU CEI CE NU VOR SĂ GREŞEASCĂ FAŢĂ DE ADEVĂR ÎN INTERPRETAREA SCRIPTURII, SÎNT DE CEA MAI MARE NECESITATE INTERPRETĂRILE LOGICE, CARE TREBUIE ARMONIZATE CU TRADIŢIA, AŞA CĂ NU SE POATE SĂ SPUNEM DINAINTE FĂRĂ O CERCETARE AMĂNUNŢITĂ CUM TREBUIE SA FIE ÎNŢELESE TEXTELE

(din tomul al treilea la cartea Facerii) ³⁰²

1. «Şi a făcut Dumnezeu pe cei doi luminători mari, luminătorul cel mai mare pentru cîrmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cîrmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pămîntul şi să cîrmuiască ziua şi noaptea» ³⁰³. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XV

ÎMPOTRIVA FILOSOFILOR PĂGÎNI CARE BATJOCORESC GRAIUL SIMPLU AL SFINTELOR SCRIPTURI, SPUNÎND, PE DE O PARTE, CĂ CHIAR ŞI PASAJELE FRUMOASE DIN BIBLIE AU FOST FORMULATE ÎNTÎI DE CĂTRE ELINI, IAR, PE DE ALTĂ PARTE, CĂ ŞI MÂNTUITORUL A FOST URÎT LA TRUP. ŞI CARE E PRICINA DEOSEBIRILOR SUB CARE E ÎNFĂŢIŞAT DOMNUL

(Din cărţile VI şi VII împotriva lui Celsus, cel ce a scris împotriva creştinilor)

1. În această a şasea carte, pe care o încep, prea cucernice Ambrozie, mi se cere să resping acuzaţiile îndreptate de Celsus împotriva creştinilor, iar nu împrumuturile lui din filosofie, după cum ar crede cineva. Într-adevăr, Celsus citează multe pasaje mai ales din Platon, comparîndu-le cu pasaje din Sfintele Scripturi, în stare să impresioneze şi pe un om cult, susţinînd că toate acestea au fost mai bine formulate de către eleni, şi aceasta «fără să mai fie vorba de vreo ameninţare sau vreo făgăduinţă din partea lui Dumnezeu ori a Fiului lui Dumnezeu»³¹⁰. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XVI

DESPRE CEI CE ATACĂ CREŞTINISMUL PE MOTIVUL CA SÎNT ÎN EL DEZBINĂRI

(Din cartea «Contra lui Celsus», III, 12)

1. După aceea, drept cauză împotriva doctrinei noastre, Celsus reproşează ivirea dezbinărilor în creştinism, zicînd: «Abia se propagă în masă, că în curînd se şi dezbină din nou şi se divizează, fiecare dorind să-şi aibă grupul său». Şi continuă: «Şi abia dacă s-au despărţit de mulţime şi din nou se ceartă între ei. Într-un cuvînt, în comun nu au decît numele, măcar de ar fi şi acela! Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XVII

ÎMPOTRIVA ACELORA DINTRE FILOSOFI CARE SUSŢIN CA NU ESTE NICI O DEOSEBIRE ÎNTRE A DA NUME DE DUMNEZEU CEL PESTE TOATE ZEULUI GRECILOR, NUMIT ZEUS, ŞI TOT AŞA ŞI ZEULUI SUPREM AL INDIENILOR, PRECUM ŞI AL EGIPTENILOR

(Din cartea I către Celsus)

1. Celsus declară mai departe: «Aceşti paznici ai caprelor şi ai oilor au crezut într-un singur Dumnezeu, pe care-l numesc Cel preaînalt sau Adonai sau Uranios sau Savaot sau oricare alt nume de pe lume care le place, dar despre care nu ştiu nimic mai mult decît numele lor»³⁶⁶. Iar mai departe continuă aşa: Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XVIII

ÎMPOTRIVA ACELORA DINTRE FILOSOFII GREOI CARE DECLARĂ CĂ ŞTIU TOTUL, ACUZÎND CREŞTINISMUL CĂ PROMOVEAZĂ NEPREVĂZUTUL ATUNCI CÎND PREFERĂ «NEBUNIA» ÎN LOCUL ÎNŢELEPCIUNII PE MOTIV CĂ NICI UN FILOSOF SAU OM CULT N-AU FOST ŞCOLIŢI MAI TEMEINIC DE IISUS, CI EI AU RĂMAS DOAR NIŞTE PESCARI ŞI VAMEŞI DE CEA MAI JOASĂ CLASĂ, PROŞTI ŞI NESIMŢIŢI, BĂRBAŢI, FEMEI ŞI COPII CARE SE PLECAU ÎNTRU TOATE PREDICII LUI (Din tomurile I şi III ale cărţii «Contra lui Celsus»)

1. După aceea Celsus îndeamnă «să nu primim nici o învăţătură decît dacă-i îndrumată de raţiune, şi de judecată, întrucît greşeala e greu de ocolit dacă aprobi învăţătura în chip necontrolat». El îi aseamănă pe aceştia cu «cei ce cred, fără Judecată, în preoţii servitori ai zeiţei Cibela şi în ghicitorii de profesie, în închinătorii lui Mithra şi ai lui Sabazios sau în oricare din arătările unor demoni ai zeiţei Hecate. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XIX

CĂ CREDINŢA ÎN DOMNUL NOSTRU (IISUS HRISTOS) N-ARE NIMIC COMUN CU CREDINŢA ABSURDĂ ÎN SUPERSTIŢIE; EA E VREDNICĂ DE LAUDĂ ŞI DE LA ÎNCEPUT S-A SPRIJINIT PE NOŢIUNILE CELE MAI GENERALE. SE MAI RĂSPUNDE ŞI CELOR CARE NE ÎNTREABĂ DE CE NUMIM DUMNEZEU PE IISUS CARE A AVUT TRUP MURITOR

(Din acelaşi tom III al cărţii «Contra lui Celsus»)

1. Credinţa în Antinoos sau⁴³⁹ în altul din cei ca el, care sînt cinstiţi drept zei fie în Egipt, fie în Grecia, aş putea spune că e o credinţă fără noroc, pe cînd credinţa în Iisus se vede că aduce noroc, şi pe bun temei: e aducătoare de noroc mai ales pentru oamenii de jos, dar e bine întemeiată şi pentru numărul redus al celor învăţaţi. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL XX

ÎMPOTRIVA CELOR CE SPUN CĂ NU PENTRU OM, CI PENTRU FIINŢELE NECUVÎNTĂTOARE AU FOST CREATE LUMEA ÎNTREAGĂ ŞI OAMENII, ÎNTRUCÎT VOINŢA DOBITOACELOR NECUVÎNTATOARE E MAI LIPSITĂ DE TULBURĂRI DECÎT A NOASTRĂ A OAMENILOR ŞI CA FIIND MAI ÎNŢELEPTE DECÎT NOI, ELE AU ŞI O EVLAVIE OARECARE ŞI O CUNOŞTINŢĂ DESPRE LUCRURILE DIVINE, BA CUNOSC ŞI CE VA VENI ÎN VIITOR. TOT ÎMPOTRIVA LOR: CONTRA METEMPSIHOZEI ŞI A GHICIRII DUPĂ ZBORUL PĂSĂRILOR PRECUM ŞI A ÎNŞELĂCIUNII CU ACEASTĂ GHICIRE

(Din cartea IV, «Contra lui Celsus»)

1. Şi acuza lui Celsus continuă: «Totuşi, pentru ca să nu discutăm numai despre iudei, căci nu aceasta vreau s-o spun, ci despre întreaga fire, cum am mai amintit⁴⁴⁷, am să-fi explic mai pe larg ce anume vreau să zic». Read the rest of this entry »