UN CUVÎNT AL SFÎNTULUI MARE IERARH ŞI PĂRINTE BISERICESC GRIGORIE TEOLOGUL ÎMPOTRIVA RĂTĂCIRII HRISTOLOGICE APOLLINARISTE*
Prea cinstitului şi de Dumnezeu preaiubitului frate şi împreună-presviter Cledoniu: bucurie în Domnul.
Grigorie
I. Aş voi să ştiu, ce însemnează această poftă de înnoiri, în sânul Bisericii, că orişicui numai voieşte şi fiecărui trecător să-i fie permis a despărţi cum zice Scriptura1, turma cea bine cîrmuită, şi a o prăda prin apucături tîlhăreşti, sau mai degrabă, prin învăţături hoţeşti şi absurde. Căci dacă au şi avut vreo cauză, în privinţa credinţei, pentru care să ne poată condamna cei ce se ridică acum împotrivă, apoi totuşi nu trebuia să îndrăznească unele ca acestea, fără să ne înştiinţeze deloc; ci era de lipsă ca mai întîi să caute ori a convinge ori a se convinge — dacă însemnează ceva şi cuvîntul meu, ca al unuia ce se teme de Dumnezeu şi care a muncit mult pentru cuvîntul credinţei şi a fost folositor Bisericii —, şi atunci abia, dacă şi atunci, să înceapă a reforma; însă şi aşa aceşti îngîmfaţi nu pot să aibă nici o scuză. Dar după ce credinţa noastră s-a predicat atît în scris cît şi prin grai viu2, în apropierea şi depărtarea cea mai mare, cu pericole şi fără pericole, cum se poate că unii săvîrşesc lucruri ca acestea, iar ceilalţi stau nemişcaţi?! Read the rest of this entry »
Scrisoarea 40
„Nu fi surprins auzindu-mă spunând ceva neaşteptat, ce nu ţi-am mai spus. Mi se pare că ai reputaţia unui om ferm, sigur şi tare în duh, dar că în multe din deciziile şi faptele tale arăţi mai multă naivitate decât tărie.
Cel fără răutate este şi zăbavnic în a-l bănui pe altul: într-un fel pregătiri pentru alegerea unui episcop. Read the rest of this entry »
11. Un om al relaţiilor epistolare. Vasile
În fruntea tuturor corespondenţilor stă Vasile, care a primit nu mai puţin de 20 de scrisori din partea prietenului său, la care trebuie să le adăugăm şi pe cele care s-au pierdut, dar despre care ştim sigur că au fost trimise1. Cele mai multe se referă la tratativele celor doi prieteni atunci când, întorşi de la Atena, voiau să-şi pună împreună în practică proiectul unei vieţi monahale în comun. Vasile întemeiază o mănăstire în Pont şi vrea să-l atragă aici şi pe Grigorie. Acesta ia uşor în râs iniţiativele lui Vasile şi-i propune să vină la el2. Read the rest of this entry »
Din PSB 12, Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfîntul Duh. Corespondenţă. Scrieri – partea a treia, trad. Pr. Prof. dr. C. Corniţescu şi Pr. Prof . dr. T. Bodogae, ed. IBMBOR, 1988
EPISTOLA 2
Către prietenul Grigorie (de Nazianz)
(din timpul retragerii 360-361)
I
Ţi-am recunoscut scrisoarea aşa cum recunoşti îndată pe copiii prietenilor, a căror înfăţişare seamănă leit cu aceea a părinţilor lor. Într-adevăr, ţine de felul tău tipic de judecată afirmaţia făcută înainte de a şti ceva despre modul în care vieţuim şi sîntem organizaţi aici, anume că frumuseţea acestui peisaj n-ar putea fi un imbold serios, în stare să-ţi provoace o astfel de stare sufletească, încît să doreşti să vii aici cu noi. Se vede că în socotelile tale toate cele pămînteşti sînt nimic în comparaţie cu fericirea făgăduită de Evanghelie. Read the rest of this entry »