„Nimic nu a fost pentru mine atât de folositor – spune Sfântul Grigorie Teologul – decât ca, încuindu-mi simţurile, să fiu în afara trupului şi lumii şi, adâncindu-mă în mine însumi, să nu fiu atras către nimic din cele omeneşti, ci, vorbind în sinea mea cu mine şi cu Dumnezeu, să dispreţuiesc cele văzute şi să port în mine chipul lui Dumnezeu, întotdeauna curat şi neîntinat; ca, devenind cu adevărat oglinda nepângărită a lui Dumnezeu şi a lucrurilor dumnezeieşti, să fiu întotdeauna aşa şi, primind lumină de la Lumina cea Pururea Fiitoare, să mâ hrănesc aici cu nădejdea fericirii Veacului Viitor, să locuiesc cu îngerii şi, trăind încă pe pământ, să mă lepăd de cele pământeşti şi să mă înalţ cu duhul cât mai sus”.

Din cartea Stareţul Varsanufie de la Optina – Moştenire duhovnicească, pg. 72, ed. Egumeniţa, 2006.

La vie de Saint Gregoire de Nazianz, Paul Gallay, 1943 – această carte se poate descarca de aici

Despre viaţa sa

II, I, 11²⁴

Intenţia cuvântului meu e aceea de a istorisi calea relelor sau reuşitelor mele, fiindcă unii ar putea vorbi despre unele, alţii despre altele, după cum le este, socot, înclinarea lor. Căci voinţa nu e un criteriu sigur. Dar metrul poetic e un leac al durerii, deopotrivă o educaţie şi o dulceaţă pentru tineri, un îndemn desfătător. Dar cu­vântul meu este adresat vouă, celor care o vreme aţi fost ai mei, dar acum sunteţi ai altuia, câţi aveţi acelaşi gând cu mine sau câţi aveţi un gând fals, căci toţi îmi sunteţi dragi mie, celui ce vieţuiesc în tăcere. Bărbaţi, care sunteţi ochiul slăvit al lumii, care locuiţi, cum văd, o a doua lume, îmbrăcaţi fiind cu podoaba pământului şi a mă­rii, nouă Romă, scaun al altor oameni nobili, cetate a lui Constantin şi stâlp al imperiului, ascultaţi, bărbaţi, un bărbat care nu minte niciodată şi a suferit multe în multe întorsături ale lucrurilor, din care îi vine şi cunoaşterea sporită! Read the rest of this entry »

Din “PĂRINŢII ORIENTALI AI SECOLULUI AL PATRULEA”

Traducere după Volumul al VII-lea al Colecţiei lucrărilor lui Georges Florovski, Profesor Emerit de Istoria Bisericii de Răsărit la Universitatea Harvard

Editor General Richard S. Haugh, Cercetător aflat în vizită la Şcoala Teologică Andover Newton

Tradusă din rusă de Catherine Edmunds

Büchervertriesbsansalt, 1987

CAPITOLUL CINCI

SFÂNTUL GRIGORIE TEOLOGUL

I

VIAŢA

Grigorie a lăsat multe scrieri autobiografice şi descrierile vieţii sale sunt pline de lirism şi dramă. Era înclinat prin natură înspre tăcere şi retragere şi căuta constant izolare pentru ca să se poată dedica rugăciunii. Totuşi, a fost chemat de voinţa lui Dumnezeu şi de a altora la cuvinte, fapte şi lucrare pastorală în timpul unei perioade extreme de confuzie şi tulburare. Pe tot parcursul vieţii sale care a fost plină de tristeţe şi împliniri, a fost forţat constant să îşi depăşească dorinţele şi voinţele naturale. Read the rest of this entry »

Din cartea Capadocienii, Anthony Meredith, ed. Sophia, 2008, pg. 83-106.

Grigorie de Nazianz¹

Cuprins

4.1. Originile şi viaţa

4.2. Om de litere şi teolog

4.3. Spiritualitatea

4.4. Epilog

4.1. Originile şi viaţa

Grigorie de Nazianz a fost cel mai autobiogra­fic dintre cei trei Părinţi Capadocieni, astfel încât, parcurgând cu atenţie epistolele şi poemele sa­le, putem afla relativ uşor câte ceva despre viaţa lui, despre opiniile pe care le-a susţinut şi despre mediile prin care s-a perindat. Asemenea celorlalţi doi Părinţi Capadocieni, Grigorie descinde şi el dintr-o familie aristocrată din regiunea Pontului. Read the rest of this entry »

Cuvântare la Sfintele Lumini (1)

I. Din nou Hristos al meu şi din nou taină (2), şi nu taină înşelătoare şi fără de cuviinţă şi dintre cele ale rătăcirii şi aiurelii păgâneşti (3), căci aşa le zic eu celor cinstite de ei şi cred că oricine dintre oamenii cu mintea la cap le-ar zice aşa, ci taină înaltă şi dumnezeiască şi mijloci­toare a strălucirii de sus. Căci această sfântă zi a luminilor, la care am ajuns şi pe care ne-am învrednicit s-o sărbă­torim astăzi, îşi ia ca început botezul Hristosului meu, lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume (4) şi care săvârşeşte curăţirea mea, şi care vine în ajutorul luminii celei care, după ce am luat-o de la el de sus, atunci la început, am acoperit-o cu întunericul păcatului şi am risipit-o. Read the rest of this entry »

Cuvântare la arătarea lui Dumnezeu, sau la Naşterea Mântuitorului (1 şi 2)

I. Hristos se naşte, slăviţi-l! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-l!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă (3)! Cântaţi Domnului tot pământul! (4) Şi ca să spun două lucruri deodată, ce­rurile să se veselească şi pământul să se bucure (5) pentru cel ceresc şi acum pământesc (6). Hristos este acum în trup! Veseliţi-vă de aceasta, cu cutremur şi cu bucurie: una, din pricina păcatului, alta, din pricina nădejdii. Hristos este acum din fecioară! Femeilor, faceţi-vă ca fecioarele, ca să vă faceţi şi voi maici ale lui Hristos (7)! Cine nu se închină acum celui care a fost de la început şi cine nu măreşte pe cel care se naşte acum (8)? Read the rest of this entry »

PSB 7, Origen, Scrieri alese. Exegeze la Noul Testament. Despre rugăciune. Filocalia, ed. IBMBOR, 1982, traducere de pr. prof. T. Bodogae, pr. prof. Nicolae Neaga şi Zorica Laţcu.

Studiu introductiv şi note de pr. prof. T. Bodogae

CAPITOLUL I

DESPRE INSPIRAŢIA SFINTEI SCRIPTURI ŞI CUM TREBUIE EA CITITĂ ŞI ÎNŢELEASĂ? CARE E PRICINA NECLARITĂŢII EI, A ABSURDITĂŢII, RESPECTIV A IRAŢIONALITĂŢII UNOR TEXTE¹⁵

(Din partea a IV-a a operei Despre principii a lui Origen şi din diferite altele)

1. În examinarea unor probleme atît de importante, noi nu ne mulţumim doar cu noţiuni generale şi cu evidenţa lucrurilor¹⁶ care ne cad sub ochi, ci la mărturia învederată a celor spuse adăugăm şi dovezile din Scripturi, pe care, după credinţa noastră, le socotim dumnezeieşti¹⁷, atît cele ale Vechiului, cît şi ale Noului Testament. Iar întrucît, pe de altă parte, încercăm să întărim credinţa şi cu mărturii raţionale¹⁸ şi întrucît pînă acum n-am discutat despre caracterul divin al Scripturilor, vom trata, fie şi mai pe scurt, despre acest lucru, expunînd totodată şi motivele care ne îndeamnă să le socotim sfinte. Read the rest of this entry »

CAPITOLUL II

CĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ Ε ÎNCUIATĂ ŞI PECETLUITĂ (Din volumul închinat Psalmului 1)

1. Cuvintele sfinte spun că Sfintele Scripturi se încuie şi se pecetluiesc şi anume cu cheia lui David¹⁹⁰ şi cu pecetea despre care se spune aşa: «punerea peceţii e o închinare adusă lui Dumnezeu»¹⁹¹, ceea ce vrea să spună că puterea peceţii care se aplică vine de la Cel ce a rînduit-o. Despre încuierea şi pecetluirea cărţii ne învaţă deschis Sfîntul Ioan atunci cînd scrie în Apocalipsă: «iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: acestea zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă»¹⁹². Read the rest of this entry »